luni, 24 ianuarie 2011

limita rabdari

iata cum poporul roman incepe sa ajunga la limita rabdari, iar azi a simtit-o pe pielea lui chiar d-nul nostru presedinte Basescu.(detalii gasiti aici) Cred ca nu va mai indrazni sa mai apara in multime. Intrebarea mea este: ce se va intampla cand poporul va trece de limita rabdarii? oare se va starni o adevarata revolutie? sau aceasta tara va ramane tara hotilor si parvenitilor?
daca va gandinti sa emigrati in alta tara, ganditiva bine in ce tara si cum sunt vazuti romanii acolo!
eu m-am intors cu avionul dintr-o Anglia si am avut surpriza sa vad ca in avion jumatate din locuri erau ocupate de cetateni romani, cu o etnie in plus, si cred ca stiti foarte bine la ce ma refer.

marți, 18 ianuarie 2011

pentru o prietena

voi dedica aceasta scriere prietenei mele care se afla acum intr-un moment de cumpana si care alearga ingrozita in fata unei avalanse. stiu ca totul pare surpat in jurul ei si ca nu gaseste nici un punct de sprijin dar o sa-i spun doar ca suntem alaturi de tine noi toti cei are te iubim (mama, fratele, prietenele adevarate) si daca ne vei lasa vom incerca sa alergam cu tine in fata avalansei si nu o vom lasa sa te inghita, tot ce trebuie sa faci este sa ne chemi. iar daca  soarele apare si ti se pare ca totusi ar mai fi o speranta sa recladesti lumea care ai avut-o pana sa inceapa avalansa o sa-ti spun doar ca nu merita si ca indiferent cat de obosita ai fi gandestete ca nu meriti si nu meritai sa-ti ruineze lumea o persoana pentru care ai fi fost in stare sa-ti dai si viata.
ti-a aruncat la gunoi inima plina de bunatate si de dragoste, tu ai recuperat-o ranita si distrusa, iti cer sa ne lasi sa te ajutam sa o vindecam si sa o facem mai puternica pentru ce va urma.
CE NU TE OMOARA TE FACE MAI PUTERNIC !!!!!!

iti cer doar sa nu uiti ca suntem alaturi de tine si ca nu voi putea sa nu fac nimic pentru tine, tu meriti tot cei mai bun in lumea asta. iar pentru viitor gandestete ca tot raul este spre bine, fii puternica iar cand gandurile si sentimentele tale nu sunt pe aceeasi lungime de unda ai cui sa-i ceri sfaturi si pareri.
esti a doua sora a mea la care nu voi putea sa renunt niciodata. ai grija de tine acolo unde esti pentru a desi esti departe nu esti singura.

luni, 17 ianuarie 2011

aparente si adevar

nu de multe ori am fost uimita sa vad ca o persoana nu este ceea ce pare a fi. si iata ca inca o data am fost surprinsa.... de teatrul pe care il poate juca un om in viata de zi cu zi, iar cea ce ma uimeste si mai tare este usurinta cu care trec peste propriile scene si ca atunci cand aveam impresia ca ca discut cu cineva intr-un moment de adevar aflu mai tarziu ca nu a fost decat o scena demna de oscar.
o buna prietena a mea a primit vestea divortului cu cateva ore inainte de revelion, ca in seara respectiva sa afle ca fata pe care a primit-o la ea in casa si la ea in camera ( ca sa o scape din calvarul pe care il ducea acasa cu sotul ei ) este de fapt amanta sotului ei si femeia pentru care acesta a cerut divortul.
pentru ca aceste lucruri nu s-au petrecut in romania eram si eu la prietena mea in perioada aceea si la cum se comportau cei doi (amanta era umbra sotului ei ) am incercat sa-i spun ca ceva nu este bine, ca mai tarziu el sa ne reproseze am uitat de ce ne-am dus la ei (adica sa lucram si sa castigam ceva mai multi bani decat in tara) si ca am inceput sa-l barfim pe el cum ca si-a adus femeie, si iata cum l-am crezut si cum ma simteam vinovata ca am invinuit un om doar pe banuielile mele stupide, nu ca el ar fi o persoana agreabila dar totusi m-am simtit prost ca am invinuit un om fara sa am o dovada concreta.
inca o data viata a batut filmul si acele trei luni pe care le-am trait in casa cu prietena mea si sotul ei pot fi un scenariu de film premiat la oscar.
o data o colega  mi-a spus : niciodata sa nu accepti in casa o femeie in lipsa ta, nici pe cea mai buna prietena a ta. abia acum am inteles cu adevarat semnifiatia acestor cuvinte. asa ca fetelor casatorite sau nu sa aveti grija in viitor pe cine primiti in casa voastra pentru a aparentele nu sunt neaparat si adevarul.

marți, 11 ianuarie 2011

durere si vinovatie...putere si iubire

...atunci cand suntem supusi sentimentului puternic de durere,pierderea cuiva drag noua, simtim si vinovatia pierderii. Oare am fi putut face ceva, am fi putut spune ceva... sa oprim evenimentele acestea nefericite?...

Singura consolare ramane divinitatea, pe care fiecare din noi o percepe in moduri diferite, dar chiar si asa...ea exista in noi si parca este singura care mai poate alina.

Cred ca suntem dotati cu o bariera a durerii, care o lasa sa treaca incet pentru tot restul vietii noastre si nici un eveniment cat se poate de fericit nu ne poate face sa uitam sau sa inchidem acea bariera definitiv. Cei dragi pe care i-am pierdut vor trai prin noi si prin amintirile noastre, este o datorie a noastra a fiecaruia sa pretuim fiecare zi si in fiecare zi sa ne intrebam: daca maine pentru mine nu ar exista...toti cei dragi mie stiu cat de mult ii iubesc?

Nu cred ca sunt naiva sau ca ceea ce cred este o naivitate cred doar ca cei care vor considera acest lucru nu au trait aceste nefericiri si ca ei sunt cei naivi si le doresc din tot sufletul sa ramana asa....



   

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

....inceput si sfarsit

am hotarat sa fac acest lucru in urma unei intamplari nefericite,in data de 07.01.2011 am cunoscut o persoana in varsta de 29 de ani, care 3 ore mai tarziu avea sa moara intr-un accident nefericit pe una din soselele Romaniei noastre, nu a avut nici o sansa de supravietuire, a murit ... instantaneu in urma impactului cu unul din nenumaratii copaci aflatii pe marginile soselelor noastre comuniste, da comuniste, pentru ca au fost proiectate atunci pentru un trafic limitat iar noi in ziua lui 2011 circulam pe aceste sosele aproape cum se circula pe autrostrazile celorlalte tari europene bine dezvoltate.

DN4- supranumit de participantii la trafic si drumul mortii si-a insusit pe fiecare sens cate o pereche de "santuri", formate binenteles datorita traficului greu, pe care rotile unui autoturism nu se pot incadra, distanta dintre ele find mult mai mica in comparatie cu cea a camioanelor. Eu cunosc acest DN de 5 ani iar schimbarea pe care o vad anual nu este decat accentuarea acestor santuri. O sa-i intreb pe cei de la ADP Calarasi si nu numai pe ei ci si pe celelalte autoritati : de cati copii sacrificati mai aveti nevoie? sau poate ca trebuie sa fie sacrificat si unul din copii vostrii pentru a va trezii din somnul vostru de la birourii? cate "casute" s-au construit cu banii de pe roviniete?

 Ne zbatem si ne chinuim sa terminam o facultate buna, sa gasim un job bine platit, sa ne oferim un trai decent, dar uitam sa ne gandim la noi si la faptul ca nu suntem nemuritori si ca nu vom avea suficient timp niciodata pentru noi.

Voi dedica acest blog timpului meu pentru mine.